Viața apostolică
Andrei era ucenic al Ioan Botezătorului; Evanghelia după Ioan îl arată mergând la Petru cu vestea „L-am găsit pe Mesia”. A propovăduit în Bitinia, în Scythia · conform Origene și Eusebiu.
Traditia spune că a fost răstignit pe cruce în formă de X la Patras (Grecia). Moartea sa este pomenită pe 30 noiembrie.
Apostolul este model de misiune: merge acolo unde poporul nu a auzit de Hristos.
Tradiția românească
BOR afirmă că Andrei a trecut prin Dobrogea și teritoriul dac, punând semințe ale credinței. Peștera Basarabi este loc de pelerinaj asociat tradițional.
Crucea lui Andrei pe stema României simbolizează această legătură apostolică.
Teotim de Tomis și martirii Epictet și Astion sunt văzuți ca continuatori ai acestei misiuni dunărene.
Cult liturgic
30 noiembrie: slujbă solemnă, procesiuni, binecuvântarea colivă. Hramuri parohiale și mănăstirești poartă numele Sfântului Andrei.
Catedrala Patriarhală și Catedrala Mântuirii Neamului au capelă dedicată Apostolului.
Rugăciunile către Andrei invocă ocrotirea neamului românesc.
În teologia identitară
Apostolicitatea nu înlocuiește documentele istorice, dar exprimă vocația teologică a poporului român în Biserica universală.
Sinodul de la Sardica (343) și episcopia Tomisului sunt citate ca dovezi ale continuității post-apostolice.
Dialogul ecumenic folosește tradiția Andrei ca pod spre alte Biserici apostolice.