Harta mănăstirilor din România

Una dintre cele mai vechi mănăstiri din Banat, atestată din secolul al XIV-lea; pelerinii vin pentru continuitatea monahală și pentru așezarea de pe malul Mureșului, lângă Bodrogul Vechi.

Vatră monahală a Banatului legată de Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș; pelerinii vin la mormântul și amintirea mitropolitului care s-a retras aici în secolul al XVII-lea.

Loc al fostei abații cisterciene medievale de la Igriș (1179) și al renașterii monahale ortodoxe moderne; pelerinii și vizitatorii vin pentru memoria necropolă regală și pentru peisajul de pe Mureș.

Mănăstire din zona Cheilor Nerei (sec. XX), în peisajul Banatului montan; pelerinii combină rugăciunea cu traseele din Parcul Național Cheile Nerei–Beușnița.

Necropolă a lui Ștefan cel Mare și vatră de pelerinaj a Bucovinei, numită adesea „Ierusalimul neamului românesc”; pelerinii vin pentru mormântul domnitorului, tezaurul medieval și hramul de la 15 august.

Ctitorie a lui Ștefan cel Mare (1488), cunoscută în lume pentru frescele exterioare în „albastru de Voroneț” și pentru Judecata de Apoi — sit UNESCO al bisericilor pictate din nordul Moldovei.

Ultima dintre marile biserici pictate ale Bucovinei, ctitorie a Movileștilor; pelerinii și vizitatorii vin pentru frescele exterioare — mai ales „Scara virtuților” — și pentru incinta de tip cetate, sit UNESCO.

Ctitorie a lui Petru Rareș (1532) pe locul unei așezări mai vechi; cunoscută pentru frescele în tonuri de roșu-ocru — inclusiv „Asediul Constantinopolului” — și pentru hramul Bunei Vestiri, sit UNESCO.

Biserică pictată din nordul Moldovei (1530), ctitorie a logofătului Toader Bubuiog în vremea lui Petru Rareș; cunoscută pentru frescele în roșu-cărămiziu și pentru situl UNESCO.

Biserică a hatmanului Luca Arbore (1503), pe lista UNESCO a bisericilor pictate; cunoscută pentru nuanțele rare de verde ale frescelor exterioare și pentru scenele dense de pe fațade.

Ctitorie a mitropolitului Anastasie Crimca (1609), cu biserică zveltă și sculptură în piatră unică; pelerinii vin pentru proporțiile turlei, pentru zidurile de cetate și pentru manuscrisele miniate.

Ctitorie a lui Petru Rareș (1530), necropolă domnească, pe lista UNESCO a bisericilor pictate; pelerinii vin pentru frescele din 1532 și pentru liniștea din zona Dolhasca.

Prima ctitorie documentată a lui Ștefan cel Mare (1487), biserica „Înălțarea Sfintei Cruci”; pelerinii vin pentru pictura de epocă și pentru locul de început al șirului de ctitorii ștefaniene.

Ctitorie a Ruxandrei Lăpușneanu (1568) în Bucovina de sud; pelerinii vin pentru biserica moldovenească și pentru tradiția de mănăstire de maici.

Ctitorie a lui Ștefan Tomșa II (1612–1622), reînființată ca mănăstire după 2020; pelerinii vin pentru biserica de tip cetate și pentru renașterea obștii după secole de biserică parohială.

Vechi așezământ de pe malul Mureșului, lângă Lipova; pelerinii vin pentru icoana Maicii Domnului „Radniotissa”, cinstită ca făcătoare de minuni, și pentru biserica barocă.

Așezământ monahal din comuna Șiria (Arad), cunoscut local ca Feredeu; pelerinii vin pentru izvorul de pe versantul Zărandului și pentru bisericile din vale și de pe deal.

Mănăstire din cartierul Gai (Arad), vatră ortodoxă a vestului țării; pelerinii din oraș vin pentru slujbe și pentru hramul Sfântului Nicolae.

Mănăstire pe malul lacului Techirghiol (începutul sec. XX); pelerinii vin pentru icoana Sfântului Gheorghe, cinstită local, și pentru legătura cu apa sărată a lacului.

Mănăstire din nordul Dobrogei (sec. XIX), pe valea pârâului Celic-Dere; pelerinii vin pentru liniștea de deal și pentru rolul de vatră ortodoxă după epoca otomană.

Mănăstire de maici din nordul Dobrogei, lângă Niculițel, pe malul lacului Saun; pelerinii vin pentru peisajul de dealuri cu vii și pentru liniștea de lângă Dunăre.

Mănăstire pe dealul Cocoș (sec. XIX), deasupra zonei Slava Rusă; pelerinii vin pentru panorama asupra Deltei și a limanelor și pentru turnul-clopotniță de pe culme.

Mănăstire pe malul Dunării, lângă Ostrov (sec. XX); pelerinii vin pentru icoana Sfântului Gheorghe, cinstită ca făcătoare de minuni, și pentru peisajul fluvial dobrogean.

Așezământ ortodox din Mangalia (Callatis), pe litoralul sudic; pelerinii vin pentru continuitatea creștină a orașului și pentru popasul de rugăciune lângă mare.

Complex rupestre de la Murfatlar–Basarabi (Constanța), cu chilii săpate în calcar; pelerinii vin pentru peșteri și pentru memoria legată de Sfântul Dimitrie Basarabov — tradiție de pietate, distinctă de situl arheologic.

„Cetate de lemn” a Maramureșului: ansamblu de maici refondat după 1993, cu biserică de lemn de peste 50 m; pelerinii și turiștii vin pentru arhitectura tradițională și pentru peisajul văii Izei.

„Mănăstirea de sub stejari” din Țara Lăpușului (1923); pelerinii vin pentru cadrul de pădure, pentru biblioteca mănăstirii și pentru amintirea monahului Nicolae Steinhardt, autorul „Jurnalului fericirii”.

Veche vatră de pelerinaj de Sfânta Maria Mare în Maramureș (biserica din 1672); pelerinii vin pentru hram și, în apropiere, pentru memoria Monumentului Eroilor de la Moisei.

Ansamblu de lemn refondat după 1997, pe memoria vechii mănăstiri Peri; pelerinii și vizitatorii vin pentru turla de aproximativ 78 m — una dintre cele mai înalte construcții de lemn din lume.

Vatră monahală din Maramureș legată de tradiția voievodatului (mențiuni din jurul anului 1390); pelerinii vin pentru continuitatea ortodoxă și pentru peisajul de pe valea Mara / Iza.

Lavra Moldovei: una dintre cele mai vechi și mai mari mănăstiri din țară, cu biserică a lui Ștefan cel Mare (1497); pelerinii vin pentru icoana Maicii Domnului, pentru tradiția culturală și pentru hramul Înălțării.

Una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, în Munții Neamțului; pelerinii vin pentru pictura de tinerețe a lui Nicolae Grigorescu, pentru satul mănăstiresc și pentru hramul Sfinților Arhangheli.

Lăcaș al duhovniciei românești din Munții Neamțului, legat de Părintele Cleopa Ilie și de tradiția sfatului de taină; hramul Nașterii Maicii Domnului adună pelerini din toată țara.

Capodoperă a sculpturii în piatră din Iași, ctitorie a lui Vasile Lupu; pelerinii vin pentru fațada dantelată, pentru moaștele Cuvioasei Parascheva și pentru marele pelerinaj din octombrie.

Cea mai mare mănăstire de maici din România, în Munții Neamțului; pelerinii vin pentru hramul de la 15 august, pentru satul mănăstiresc și — alături de memoria literară — pentru mormântul Veronicăi Micle.

Cetate monahală din Munții Neamțului (1602), ctitorie a vornicului Nestor Ureche; pelerinii vin pentru zidurile de apărare, pentru legătura cu Sihăstria și pentru peisajul de poiană.

Ctitorie a lui Petru Rareș și a episcopului Macarie (1542), pe lista UNESCO a bisericilor pictate; pelerinii vin pentru fragmentele de pictură exterioară și pentru liniștea din zona Fălticenilor.

Ctitorie a lui Alexandru cel Bun (1402), necropolă a familiei domnești; pelerinii vin pentru moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul și pentru clopotnița legată de Ștefan cel Mare.

Mănăstire din Zorleni–Popeni (Vaslui), cu tradiție monahală moldovenească de sud; pelerinii vin pentru liniștea de câmpie și pentru hramul Sfântului Nicolae.

Mănăstire din Neamț, pe malul Bistriței; pelerinii vin pentru peisajul de vale și pentru tradiția monahală din zona Piatra Neamț – Târgu Neamț.

Mănăstire din Gorovei (Văculești, Botoșani); pelerinii din Moldova de nord vin pentru vatra monahală locală și pentru hramul Adormirii Maicii Domnului.

Mănăstire de maici din Tudor Vladimirescu (Galați), întemeiată în 1938; pelerinii vin pentru soborul numeros, pentru hramul de la 15 august și pentru istoria reînființării după 1990.

Mănăstirea Doamnei din Curtești (Botoșani); pelerinii din Moldova de nord vin pentru așezământul monahal local și pentru hramul Adormirii.

Ctitorie a lui Neagoe Basarab (1517), necropolă regală a României moderne; pelerinii și vizitatorii vin pentru arhitectura unică, pentru mormintele regale și pentru legenda Meșterului Manole — tradiție populară, nu cronică atestată.

Mănăstire pe insulele lacului Cernica, la marginea Bucureștiului; pelerinii vin pentru moaștele Sfântului Ierarh Calinic și pentru atmosfera de lavră aproape de capitală.

Ctitorie a spătarului Mihail Cantacuzino (1695), care a dat numele orașului de pe Valea Prahovei; pelerinii vin pentru Biserica Veche și Biserica Mare, pentru muzeu și pentru legătura cu peisajul de la Peleș.

Ctitorie a lui Matei Basarab (1638) pe o peninsulă a lacului Căldărușani, la nord de București; pelerinii vin pentru peisajul de lac, pentru colecția de icoane și pentru amintirea uceniciei lui Nicolae Grigorescu.

Mănăstire de maici lângă București (1813), legată de Sfântul Calinic de la Cernica; pelerinii vin pentru „satul” de chilii albe de pe malul lacului Pasărea.

Ctitorie de pe dealul de lângă Târgoviște, legată de tipografia lui Macarie (1508) și de necropola domnească; pelerinii vin pentru biserică, pentru amintirea tiparului și pentru panorama asupra fostei capitale.

Mănăstire pe o insulă a lacului Snagov, legată de epoca lui Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș; pelerinii vin pentru biserica medievală și pentru peisajul de lac — mormântul lui Țepeș rămâne o tradiție disputată.

Mănăstire pe dealul Clocociov din Slatina (Olt); pelerinii vin pentru așezământul de deasupra orașului și pentru hramul Sfântului Ioan Botezătorul.

Ctitorie a Sfântului Antim Ivireanul (1715) în București, cu biserică brâncovenească; pelerinii vin pentru moaștele ctitorului și pentru tiparul legat de numele său.

Ctitorie începută de Petru cel Tânăr (c. 1560) și refăcută de Matei Basarab (1647), pe malul Colentinei; pelerinii vin pentru biserica de tip cetate și pentru Casa Domnească din incintă.

Mănăstire din zona Bisoca (Buzău), legată de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului și de tradiția isihastei; pelerinii vin pentru cadrul retras și pentru memoria Filocaliei.

Ctitorie a lui Mircea cel Bătrân (1388) pe malul Oltului; pelerinii vin pentru mormântul domnitorului, pentru arhitectura bizantino-balcanică și pentru popasul de pe Valea Oltului.

Capodoperă a stilului brâncovenesc, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (1690–1693); pelerinii și vizitatorii vin pentru pridvorul sculptat, pentru școala de pictură de la Hurezi și pentru situl UNESCO.

Cea mai veche mănăstire atestată din Țara Românească, legată de Sfântul Nicodim de la Tismana (sec. XIV); pelerinii vin pentru așezarea pe stâncă, pentru cascadă și pentru memoria ctitorului.

Mănăstire atestată din 1505, refăcută în stil brâncovenesc, la poalele Munților Căpățânii; pelerinii vin pentru pridvor și pentru apropierea de Cheile Oltețului și Peștera Polovragi.

Mănăstire din Defileul Jiului, legată de Sfântul Irodion (ucenic al Sfântului Calinic); pelerinii vin pentru moaște, pentru biserica nouă și pentru peisajul de defileu.

Mănăstire din Vâlcea al cărei nume vine dintr-o legendă locală despre o biserică cioplită dintr-un singur stejar; pelerinii vin pentru biserica de lemn, pentru icoana Maicii Domnului și pentru biserica de zid a Cantacuzinilor.

Ctitorie legată de Radu cel Mare (sfârșitul sec. XV) în Vâlcea; pelerinii vin pentru biserica medievală și pentru legătura cu apele minerale și stațiunea balneară Govora.

Ctitorie a lui Matei Basarab (sec. XVII) în orașul Strehaia; pelerinii vin pentru biserica domnească și pentru rolul de vatră monahală a Olteniei de vest.

Mănăstire pe Valea Oltului, lângă Cozia, legată de peștera unde tradiția spune că a sihăstrit Sfântul Nicodim de la Tismana; pelerinii vin pentru peșteră și pentru peisajul de defileu.

Mănăstire din Vâlcea cunoscută pentru păstrarea calendarului iulian (stil vechi) în rânduiala proprie; pelerinii vin pentru rigoarea tipiconală și pentru cadrul de pădure.

Ctitorie de pe Valea Oltului (Racovița–Tuțulești), legată de Mareș Băjescu (sec. XVII); pelerinii vin pentru biserica de pe mal și pentru popasul de pe DN7.

Ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (1696) la poalele Făgărașului; pelerinii vin pentru renașterea monahală din secolul XX, pentru peisaj și pentru amintirea Părintelui Arsenie Boca, care a viețuit aici.

Vatră de pelerinaj a Transilvaniei, cunoscută pentru icoana Maicii Domnului și pentru tradiția icoanelor pe sticlă; la 15 august adună una dintre cele mai mari procesiuni din Ardeal.

Vechi așezământ din Țara Hațegului, legat de Sfântul Ioan de la Prislop; în secolul XX a devenit unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj din România datorită mormântului Părintelui Arsenie Boca.

Vechiul pol spiritual de la Sâmbăta de Sus, legat de tradiția brâncovenească și de izvorul cinstit local; se vizitează împreună cu Mănăstirea Brâncoveanu de la poalele Făgărașului.

Mănăstire din Apuseni, lângă Cheile Râmețului; pelerinii vin pentru biserica medievală, pentru peisajul de chei și pentru tradiția monahală a românilor din Alba.

Mănăstire din Bistrița-Năsăud, la contactul dintre Transilvania și Bucovina; pelerinii vin pentru vatra ortodoxă de nord și pentru hramul Sfântului Nicolae.

Așezământ ortodox din zona Sibiului (sec. XVIII); pelerinii vin pentru biserica din satul Gherdeal și pentru tradiția monahală românească din sudul Transilvaniei.

Schit de pe masivul Straja (Lupeni), ridicat la sfârșitul sec. XX; pelerinii vin pentru Drumul Crucii de Vinerea Mare și pentru panorama asupra Văii Jiului.

Mănăstire din Apuseni (Albac), legată în memoria publică de zona răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan; pelerinii vin pentru vatra monahală și pentru peisajul de munte.