La 3, 9, 40 de zile, 1 an, 7 ani — ce se face și de ce.
Parastasul este slujba prin care Biserica se roagă pentru cei adormiți. Tradiția l-a împărțit pe „sorocuri” — momente cheie în drumul sufletului spre judecata de obște.
Tradiția patristică (Sf. Macarie Egipteanul) explică: la 3 zile sufletul se desparte definitiv de trup, la 9 zile vede locurile fericirii, la 40 de zile se înfățișează la judecata particulară. De aceea Biserica întărește rugăciunea în aceste momente.
La 3, 9, 40 de zile, la 3 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an, apoi anual până la 7 ani. Cele mai importante: 40 zile (cel mai mare parastas) și 1 an. După 7 ani, pomenirea continuă anual la mormânt și prin pomelnic la slujbe.
Grâu fiert îndulcit cu miere, cu nucă măcinată, scorțișoară și zahăr pudră deasupra. Simbolizează Învierea („grâul de moare cade în pământ; dacă moare, aduce roadă multă” — Ioan 12:24). Pe colivă se așază o cruce din zahăr și se aprinde o lumânare la slujbă.
Parastasul se face de obicei sâmbăta (ziua dedicată celor adormiți), după Sf. Liturghie. Coliva și colăceii se aduc în biserică, preotul citește slujba parastasului (cca. 15 min), apoi familia împarte coliva și colăceii la cei prezenți.
Tradiția împarte mâncare, haine și obiecte în numele celui adormit — milostenie pentru iertarea păcatelor lui. Important: nu cantitatea, ci intenția curată. Un cuvânt bun, o mângâiere către cineva, un dar discret către un sărac sunt cea mai bună „pomană”.
De la alegerea nașilor și a numelui, până la rânduiala slujbei și ce se cumpără pentru botez.
Cele 4 posturi mari, miercurea și vinerea, dezlegările — pe înțelesul oricui.
Pregătirea trupului, slujba, parastasele și pomenirile — un ghid practic pentru familia îndoliată.
Documente, alegerea nașilor, slujba și ce nu trebuie uitat în ziua nunții.
Când se face, ce trebuie pregătit, cum decurge slujba.
De ce se schimbă data în fiecare an, regula Sinodului de la Niceea și de ce Paștele ortodox diferă de cel catolic.
