Ce înseamnă icoanele din biserică

De ce sunt sfinții pe pereți, cum te închini, ce este iconostasul și de ce nu sunt statui în biserica ortodoxă.

Cruce ortodoxă

Intrând într-o biserică ortodoxă, ești înconjurat de icoane - pe pereți, pe iconostas, pe catapeteasmă. Nu sunt decor: sunt ferestre spre sfinți și spre evenimentele mântuirii. Înțelegându-le, înțelegi mai bine și slujba.

Ce este o icoană

Icoana este imaginea unui sfânt sau a unui eveniment din viața lui Hristos, pictată după canoane stricte. Ortodoxia nu „închină lemnului”, ci îl cinstește pe cel reprezentat prin imagine. Sărutarea icoanei este sărutare de respect, ca pe mâna bunicului.

Iconostasul

Peretele de icoane dintre naos și altar. Ușile din mijloc (Împărătești) se deschid doar la anumite momente ale Liturghiei. În rânduri: Hristos, Maica Domnului, sfinții împărătești, praznicele mari, sfinții ai locului. Iconostasul arată că altarul este Cerul pe pământ.

Cum te închini

Faci două semne ale crucii, apoi săruți icoana (sau atingi fruntea de ea dacă e prea sus). Poți aprinde o lumânare. Nu întorci spatele imediat - fă un pas înapoi cu evlavie. În biserică nu e loc de discuții la icoane.

De ce nu sunt statui

Sinodul al VII-lea Ecumenic a apărat icoanele, dar tradiția ortodoxă preferă pictura (și relieful discret) față de statui întregi tridimensionale, pentru a nu confunda cinstea cu închinarea. Crucea și icoana sunt limbajul vizual al Bisericii de Răsărit.

Icoane acasă

Colțul cu icoane din casă este „biserica mică” a familiei. Vezi ghidul dedicat la /icoanele-casei/ pentru amplasare și binecuvântare. Icoanele din biserică te învață cum să le folosești și acasă.

Resurse utile pentru acest ghid

Vezi și alte ghiduri

Întrebări frecvente

Pot face poze la icoane în biserică?
În unele mănăstiri și biserici este interzis flash-ul sau fotografia în timpul slujbei. Întreabă sau urmează indicatoarele - respectul pentru rugăciunea altora primează.
De ce unele icoane sunt acoperite cu metal?
Riza (acoperământul metalic) protejează icoana veche și îi scoate în evidență doar fața și mâinile. Este semn de venerație și de păstrare, nu „podoabă”.