Geografie ecleziastică și orașe episcopale
Scythia Minor făcea parte din diocesele imperiale orientale, sub jurisdicția metropoliei Heracleei Pontice. Tomis era sediul principal, cu episcopi atestați din secolele III–IV.
Callatis, Noviodunum (Isaccea) și alte așezări de pe limes au avut prezență creștină documentată prin bazilici târzii și morminte. Halmyris (Murighiol) este renumit pentru martirii Epictet și Astion.
Edictul de la Milano (313) a permis dezvoltarea publică a cultului creștin; în Dobrogea, aceasta s-a tradus în construcția primelor lăcașuri și în consolidarea ierarhiei locale.
Sfântul Teotim și episcopii dobrogeni
Sfântul Teotim de Tomis (pomenit pe 23 aprilie) este unul dintre cei mai importanți ierarhi paleocreștini ai regiunii. Scrierile patristice îl descriu ca apărător al credinței niceene și ca pastor al comunității tomisene.
Teotim apare în legenda martirilor Epictet și Astion ca episcop care i-a încurajat în fața persecuției. Rolul său ilustrează legătura dintre ierarhie, cateheză și mărturisire în Scythia Minor.
Dicționarul teologilor români și Istoria BOR plasează pe Teotim în linia episcopilor dunăreni care au legat regiunea de Sinodul Ecumenic și de tradiția apostolică a Sfântului Andrei.
Sinodul de la Sardica și poziția Scythia Minor
Sinodul de la Sardica (343), convocat împotriva arianismului, a reunit episcopi din Orient și Occident. Exuperantius de Tomis a semnat actele sinodului, dovadă că Scythia Minor era recunoscută în rețeaua ecleziastică a imperiului.
Participarea dobrogeană la Sardica arată maturitatea ierarhică locală și alinierea la formula niceeno-constantinopolitană. Documentele sinodale au circulat în greacă și au fost preluate în tradiția canonistică bizantină.
Această poziție a făcut din Dobrogea un punct de referință pentru viitoarele discuții despre continuitatea creștinismului românesc.
Bizantinism și perioada post-romană
După reorganizările lui Justinian (sec. VI), Dobrogea a rămas sub control bizantin alternativ cu invazii slave, bulgare și pecenegi. Bazilicile din Adamclisi, Histria și alte situri atestă viața liturgică continuă.
Perioada migrațiilor a fragmentat rețeaua urbană, dar Tomis a păstrat funcția episcopală, chiar dacă cu întreruperi. Legăturile cu Constantinopolul au menținut ritul bizantin.
Episcopia Tomisului (eră distinctă) va prelua această tradiție medievală și modernă.
Moștenire pentru Biserica Română
Dobrogea este invocată ca primul „colț” al creștinismului românesc organizat: martiri, episcopi, sinod. Mitropolia Tomisului, refăcută în epoca modernă, își revendică continuitatea simbolică cu Scythia Minor.
Pelerinajele la Murighiol, Peștera Basarabi și mănăstirile dobrojene reîmprospătează memoria acestei perioade.
În cateheza Patriarhiei, Scythia Minor apare alături de tradiția apostolică a Sfântului Andrei ca argument al vechimii Ortodoxiei românești.