Origini paleocreștine și Sfântul Teotim
Lista episcopilor tomiseni începe simbolic cu Sfântul Teotim (sec. IV), apărător al credinței niceene. Tradiția îl leagă de martirii Epictet și Astion și de cateheza comunității urbane și rurale din Dobrogea.
Bazilicile târzii descoperite în Dobrogea confirmă existența unei Biserici organizate, cu liturgie în greacă și legături cu Constantinopolul.
Edictul de la Milano a creat cadrul legal pentru dezvoltarea episcopiei, deși în Orient efectele niceene au fost imediate mai ales după Sinodul I Ecumenic (325).
Tomis în rețeaua bizantină
Sub Imperiul Bizantin, episcopia Tomisului aparținea diocesei Heracleei Pontice, apoi unor reorganizări provinciale. Episcopii dobrogeni participau la sinoduri locale și, ocazional, la cele ecumenice prin reprezentanți.
Orașul a resimțit presiuni ale migratiilor (goci, huni, slavi, bulgari), dar a păstrat funcția de sediu ecleziastic. Biserica a folosit limba greacă în slujbe și administrație.
Contactele cu monahismul din Asia Mică și din Sinai au influențat viața spirituală locală.
Epoca medievală și legături cu Țările Române
În Evul Mediu, Dobrogea a trecut sub dominații bulgară, bizantină și, din sec. XIV, otomană. Episcopia Tomisului a continuat, adesea sub numele de Constanța sau Tomis, cu ierarhi greci sau români.
Legăturile comerciale și politice cu Țara Românească și Moldova au permis sprijin reciproc: doarul de carte, tiparul, candidaturi de domni. Mănăstiri dobrojene au primit danii de la domnitori munteni și moldoveni.
Aceste legături prefigurează unitatea bisericească din 1920.
Declin otoman și reactivare modernă
Sub Otomani, episcopia a fost redusă ca influență, iar locuitorii români ortodocși au fost adesea sub jurisdicții grecești sau bulgare. Secolul XIX a adus reactivarea conștiinței românești în Dobrogea, odată cu câștigarea regiunii de către România (1878).
Mitropolia Tomisului, în forma modernă, a fost reorganizată după Unirea din 1918 și recunoașterea Patriarhiei Române (1925).
Astăzi, mitropolitul Tomisului păstrează titulatura care leagă Constanța de Tomis antic.
Semnificație simbolică și liturgică
Episcopia Tomisului este citată în predici și manuale ca dovadă a vechimii ierarhiei românești. Icoanele și hramurile locale comemorează pe Teotim, Epictet și Astion.
Legătura cu Sinodul de la Sardica este reamintită în contextul apărării credinței niceene · model pentru apărarea Ortodoxiei în epoci moderne.
Pentru enoriașii dobrojeni, Tomis nu este doar istorie, ci identitate eparhială vie.