Domnia și exilul
Cantemir a domnit scurt, aliat cu Petru cel Mare împotriva otomanilor; după eșec, exil la Harkov. A primit titluri rusești, dar a rămas legat spiritual de Moldova.
Mitropolitul Moldovei l-a uns domn; legătura cu Biserica era parte a ritualului politic.
Exilul i-a permis scrierea operelor majore.
Opera culturală și teologică
„Descrierea Moldovei” (1716) include date despre biserici, obiceiuri, ierarhie. „Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago” discută știința și credința.
Cantemir a corespondat cu erudiți europeni, apărând Ortodoxia ca tradiție apostolică.
Dicționarul teologilor români îl citează ca punte între Răsărit și Apus.
Relația cu Biserica
A sprijinit mănăstiri moldovenești înainte de exil. A promovat limba română alături de slavonă în cultură.
Nu a inițiat schisme; a rămas ortodox canonic sub Constantinopol.
Opera sa este folosită în cateheza istorică BOR.
Moștenire
Cantemir este simbol al intelectualului ortodox român. Biblioteca și manuscrisele influențează istoriografia.
Legătura cu Brâncoveanu marchează apogeul pre-fanariot.
Pomenire în studii, nu în calendarul sfinților.