Înființare canonică și rol politic
Actul din 1359, emis de Patriarhul Callistus I, a recunoscut Mitropolia Ungrovlahiei, desprinzând-o de Diocesa Vicina. Sediul inițial: Curtea de Argeș.
Mitropolitul ungea domnul la intrarea în domnie, binecuvânta oastea, mediat conflictul cu boierii. Fără sfințirea mitropolitului, domnia era considerată incompletă.
Această simbioză biserică-stat a modelat toate Țările Române ortodoxe.
Mutarea la Târgoviște și apogeu medieval
Odată cu ascensiunea Târgoviștei ca capitală (sec. XV–XVI), mitropolia s-a mutat acolo. Ștefan cel Mare și Radu cel Mare au sprijinit mănăstirile și tiparul.
Mitropolitul muntean participa la sinoduri la Constantinopol și negocia autocefalia parțială (metohii pe Athos, danii).
Mănăstirea Dealu și Cozia au fost centre monahale sub patronaj mitropolitan.
Epoca Brâncoveanu și cultura bookului
Constantin Brâncoveanu a amplificat rolul Bisericii: ctitorii, școli, tipărturi. Biblia de la București (1688), tipărită sub patronajul domnesc și mitropolitan, a fost prima Biblie completă în română.
Mitropolitul Antim Ivireanul și ierarhii brâncovenești au promovat arta și liturgia în limba română.
Această eră leagă mitropolia de renașterea culturală românească.
Fanarioti și sec. XVIII–XIX
Domniile fanariote au adus mitropoliți greci, dar și români (Neofit Cretanul). Biserica a finanțat școli, a sprijinit revoluția de la 1821 (relație tensionată cu Sinan Pasha).
Regulamentele Organice (1831–1834) au subordonat parțial Biserica statului modernizator.
Mitropolia a sprijinit Unirea din 1859 și reformele lui Cuza.
Desființare și continuitate în BOR
După Unirea Principatelor (1859) și reorganizările lui Cuza, Mitropolia Ungrovlahiei a fost absorbită în structura unitară, prefigurând Mitropolia Ungro-Valahiei și apoi Patriarhia (1925).
Memoria mitropolitului muntean rămâne în titulaturi, cronici și hramuri.
Arhiva mitropolitană și ctitoriile domnești sunt patrimoniu al Bisericii Ortodoxe Române actuale.