Emigrări interbelice și exil
Între războaie, românii au emigrat în Franța, Canada, Argentina. Biserici modeste au apărut la Paris, Detroit.
Exilul anticomunist (după 1947) a adus intelectuali · Nicolae Steinhardt rămâne în țară, dar diaspora găzduiește ierarhi contestatari ai regimului.
Patriarhia interbelică a menținut legături canonice limitate.
Organizare ecleziastică post-1980
Patriarhul Justinian și succesorii au creat mitropolii pentru emigranți: Germania (1982), America (1980), Canada (2007).
Statutul eparhiilor diaspora prevede limba română la slujbă, cateheză pentru copii, tabere.
Coordonarea vine de la Patriarhie, nu de la statele gazdă.
Diaspora după 1989
Milion de români în Italia, Spania, Marea Britanie au cerut parohii noi. Episcopii itineranți slujesc fabrici și șantiere.
Unirea din 1918 este comemorată în diaspora ca ancoră identitară.
Legătura cu Catedrala Mântuirii Neamului și pelerinajele „acasă” întăresc apartenența.
Relații ecumenice și canonice
Eparhiile românești funcționează în teritorii ale Patriarhiei Constantinopolului sau Bisericilor locale; se respectă acorduri de jurisdictie.
Dialogul cu catolicii și protestanții din țăgazdă modelează prezența publică.
Tinerii români bilingvi schimbă dinamica liturgică.
Perspectivă pastorală
Patriarhul Daniel a numit diaspora „al treilea ținut românesc” pastoral.
Provocări: preoți insuficienți, căsătorii mixte, identitate limba a doua generație.
BOR investește în seminare online, preoți missionari, social media.