Context confesional și „Reținută Ortodoxie”
După 1541, Principatul Transilvaniei a fost multiconfesional: catolici maghiari, protestanți sași, ortodocși români. Dietă limita drepturile românilor („status politicus”).
Bisericile de lemn și preoții români au menținut limba slavonă, apoi română. Mitropolia din Wallachia și Moldova sprijinea episcopiile transilvănene.
Presiunea catolică a crescut sub dominație habsburgică (1699).
Unirea de la Alba Iulia (1700) și Micu-Klein
Unirea de la Alba Iulia (1700) a adus o parte a clerului român sub Roma (greco-catolici). Ortodocșii rămași au fost marginalizați.
Inocențiu Micu-Klein (episcop 1724–1748, exilat până în 1768) a scris memorii la Viena, cerând drepturi pentru români: limba, școli, reprezentare.
Eșecul politic al lui Micu-Klein nu a anulat importanța sa ca apărător al neamului ortodox.
Andrei Șaguna și Mitropolia Ardealului
Andrei Șaguna (1809–1873), episcop apoi mitropolit, a obținut recunoașterea Mitropoliei Ortodoxe Române din Transilvania (1864) de la Viena.
A înființat seminarul din Blaj, tipar, statut ecleziastic. Filantropia și organizarea au consolidat Ortodoxia transilvăneană.
Opera sa pregătește participarea la Unirea din 1918.
Unirea din 1918 și integrare bisericească
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) a proclamat unirea Transilvaniei cu România. Ierarhii ortodocși au susținut actul.
Unirea bisericească din 1920 a adus Mitropolia Ardealului în BOR; Miron Cristea a fost primul mitropolit al Transilvaniei unite, apoi patriarh.
Episcopiile greco-catolice au rămas separate; relația a fost tensionată în perioada comunistă.
Mitropolia Clujului astăzi
Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului continuă tradiția șaguniană: școli teologice, reviste, pelerinaje la Blaj și Nicula.
Bisericile de lemn maramureșene sunt patrimoniu UNESCO, martori ai persistenței ortodoxe.
Transilvania rămâne laborator al conviețuirii confesionale în BOR.