Ctitorii și Pomelnicele
Ștefan a ctitorit sau refăcut peste 40 de lăcașuri. Putna, mănăstirea necropolică, primește oasele domnești. Voroneț (1488) devine simbol al picturii moldovenești.
Pomelnicele · liste de morți citite la liturgie · includ oștirea căzută, legând războiul de pomenire euharistică.
Danii către Athos (Prodromu, Zografu) asigură rugăciune permanentă pentru domn și neam.
Mitropolitul Teoctist și sinodul moldovenesc
Teoctist I (mitropolit 1458–1473, 1480–1485) a participat la sfințirea domnului și la ctitorii. Relația voievod–mitropolit era simbiotică.
Sinodurile locale judecau cazuri de divorț, bigamie, erezie. Dreptul bizantin era adaptat prin obiceiuri Țării.
Mitropolia emitea acte canonice recunoscute de Constantinopol.
Apărarea Ortodoxiei în context regional
Războaiele împotriva otomanilor, polonezilor și maghiarilor au fost prezentate ca apărare a credinței. Ștefan a corespondat cu papalitatea, fără a accepta unirea.
Legătura cu Sinodul niceean și cu Sfinții Părinți era invocată în actele domnești.
Biserica a refuzat convertirea catolică impusă de Polonia în anumite contexte.
Artă și Școala de la Voroneț
Frescele exterioare (Voroneț · „Capela Sixtină a Estului”) ilustrează Geneza, Apocalipsa, hagiografii. Paleta albastră de Voroneț este emblematică.
Manuscrisele liturgice copiate la Neamț și Humor alimentează slujbele în slavonă și, treptat, română.
Această artă este folosită astăzi în identitatea vizuală a BOR.
Moștenire pentru Biserica Română
Ștefan este canonizat popular ca sfânt (1992, BOR). Icoanele îl arată cu maica, Biserica sa ctitorie.
Catedrala Mântuirii Neamului și basilicile moderne citează simboluri moldovenești.
Pelerinajele la Putna și Voroneț reîmprospătează legătura domn–mitropolie–neam.